Sunt o vioara dezacordata, uitata intr.un colt al camerei in care mereu incercai sa intri, dar niciodata nu reuseai. Sprijinita de perete port povara unei vieti lipsite de sens si logica. O coarda atarna inerta in bataia vantului inexistent, amintire a vremurilor trecute. Celelalte o privesc scarbite, ii analizeaza inertia, se ingrozesc de amortela.i rece. Vantul nu mai poarta melodia de mult apusa si incearca cu greu sa rasune in camera ce.ti va fi mereu inaccesibila. Un gand singuratic, un sunet pierdut, o lacrima care parcurge vioara in intregime si cade cu un zgomot mut. Te ingrozesti auzind plansul viorii, corzile se misca, viata mi.o canta. Jale. Incepe din nou vantul, tipi: "Opreste.te, te iubesc!" , dar nu te aud. Imi accept povara, viata mea a redevenit o serie de note dezacordate cantate de o vioara uitata intr.un colt al camerei in care mereu incercai sa intri dar niciodata nu reuseai. Si atunci realizezi. Am facut.o, am gresit si rog iertare, cer alinare, ma pledez vinovata si.mi astept sentinta. Am gresit si tu stii. Cu lacrimi patrunzi in camera in care mereu incercai sa intri dar niciodata nu reuseai si imi spui cu soapte mai dulci ca veninul "Si eu te iubesc" si.ncep a.mi canta notele inimii la vioara dezacordata, stiind ca se va sfarsi, dar nerabdatoare sa incerc. Melodia mea te plictiseste si pleci, lasandu.mi inca o coarda rupta si inchizand usa camerei in care mereu incercai sa intri dar niciodata nu reuseai.

La revedere.