Poate intr-o zi nu o sa mai fac aceleasi greseli. Poate intr-o zi o sa realizez ca deciziile pe care le iau din nou si din nou sunt gresite. Poate intr-o zi o sa recunosc cand gresesc si poate totul va fi bine.
De ce fac aceleasi lucruri in continuare? De ce nu pot invata ce este bine si ce nu? Oare m-am deprins deja cu efectele deciziilor mele eronate? Oare chiar a ajuns o obisnuinta sa fac toti pasii gresiti? Poate nu vreau sa termin acest lung drum de nesiguranta, de nechibzuinta; poate chiar vreau sa continui si sa vad unde voi ajunge prin indiferenta mea…
Oare unde as putea ajunge? Luand toate deciziile gresit? Oare din mai multe hotarari nejustificate, negandite, ar putea iesi un lucru bun? Oare, printr-o intamplare inexplicabila, as putea sa ma trezesc? Sa revin la realitate si sa imi dau seama ca am nevoie de o schimbare? Si cand ma voi socoti pregatita sa fac aceasta schimbare, nu va fii prea tarziu? Nu imi va fi greu sa stiu ca fac ceva corect? Sa stiu ca nimic nu imi sta in cale? Ca actiunile mele nu au nici un efect secundar? M-am obisnuit cu tot ce nu este corect… am in cap aceasta teorie, cum ca oamenii nu se pot schimba, si eu am in sange dorinta de a lua hotarari gresite… dar nu m-am gandit niciodata ca poate aceste greseli sunt luate tocmai pentru ca nu vreau sa recunosc cine sunt… cine as fi fara aceste greseli? As fi o fata normala, pe care toata lumea o trateaza ca pe restul? Dar poate nu vreau sa fiu o fata normala, poate vreau sa fiu aparte…
Dar, in fond, ce conteaza daca esti ca toti ceilalti? Suntem unici, iar nimeni nu ne poate controla deciziile… deci pentru a incepe o viata noua ar trebui sa incetez cu aceste obiceiuri vechi. Sa fiu mai precauta. Sa vorbesc mai putin si sa scriu mai mult. Sa citesc. Sa desenez. Sa renunt la aceasta dependenta de toate lucrurile din jurul meu…
Dar toti suntem dependenti. Suntem dependenti unul de altul. Ce ne-am face fara un prieten? Ce ne-am face stiind ca nu avem pe umarul cui sa plangem? Ce ne-am face stiind ca nu este nimeni care sa ne raspunda la telefon cand simtim nevoia de a vorbi cu cineva?
Dar cand stii cine este potrivit pentru a fii prietenul tau? Cand stii pe cine sa alegi? Am hotarat sa fiu mai precauta, sa nu ma mai arunc cu incredere in rice prietenie, apoi sa descopar ca m-am aruncat in gol, si ca, de fapt, nu era nimeni care sa ma astepte, cu bratele intinse, pentru a ma prinde. De fapt toti ne aruncam in gol, sperand sa ne prinda cineva, dar uneori este mai bine sa te uiti unde te arunci, sa verifici terenul, iar abia apoi sa sari…
Eu am sarit. Am sarit in gol, iar sentimentul a fost minunat, atat cat a durat. Apoi totul s-a prabusit in jurul meu si am realizat ca totul era ireal, din nou. Ca nimic nu a fost real ci totul o iluzie. Si din nou iluzii, din nou intrebarea : cand stim ce este real?!
Nu stiu cum sa imi aleg prietenii. Dar oare eu imi aleg prietenii? Sau ei ma aleg pe mine? Nu ar fi mai sigur sa lasi pe cei din jurul tau sa aleaga pentru tine, iar tu sa privesti distant? Sau atunci, deciziile ar fi luate de altcineva, iar daca sunt luate gresit, nu suntem noi vinovati. Poate tocmai de aceasta vina incercam sa scapam cand renuntam sa mai credem in prietenie. Poate ne este teama de a face aceleasi greseli. Dar poate cel mai bine este sa incerci… poate, intr-o zi… va fi cineva care sa te prinda…
Add as a Friend
Send Message
Leave Comment
Add to Favorites
Give 'em Five
Use This Skin
Report Abuse
Welcome Graphics